Riști pușcărie pentru un simplu share la Russia Today?

Demontare

Să fim corecți de la început, pentru că partea de fapt chiar există. Pe 2 iulie 2026, Curtea de Justiție a UE a dat hotărârea în cauza C-67/25, venită de la un tribunal din Germania, unde trei persoane sunt cercetate penal pentru că republicau clipuri Russia Today pe un site public, gratuit, ținut din donații. Curtea a spus într-adevăr că noțiunea de „operator” din sancțiunile europene se aplică și unei persoane fizice, indiferent dacă face bani, cât timp a stat clipul acolo sau câți l-au văzut. Russia Today este media de stat a Kremlinului, interzisă în UE din 2022. Până aici, clipul spune lucruri reale, iar întrebarea „unde se termină lupta cu propaganda și unde începe cenzura” este una serioasă. Aici se rupe însă raționamentul. Prima problemă: Curtea de Justiție a UE nu bagă pe nimeni la închisoare. Ea interpretează dreptul european și răspunde la o întrebare pusă de un judecător național. Pedeapsa, dacă există, o decide instanța penală a fiecărui stat, pe legea lui, iar în acest caz vorbim de justiția germană. Fraza „pușcărie pentru un share” pune în gura Curții o sentință pe care Curtea nu a dat-o. A doua problemă: cei trei nu au dat un share și atât. Ei administrau un site pe care publicau în mod repetat conținut RT. Este o distanță reală între a ține o platformă care difuzează sistematic un post sancționat și a apăsa o dată butonul de distribuire. Clipul șterge tocmai această distanță, ca să ajungă la „eu, tu, vecinul de la bloc, oricine”. A treia problemă: o măsură țintită împotriva unui difuzor de stat rus, cu limitele ei care chiar merită discutate, este prezentată ca o cenzură generală asupra a ceea ce ai voie să citești. Tehnica se numește omisiune de context plus generalizare pripită: se ia un caz punctual, i se scoate cadrul juridic, apoi se lipește de shadowban, de eticheta „vector de dezinformare” și de ștergeri din pandemie, ca frica să pară că te vânează personal. Modul sănătos de a gândi acest lucru este să separi trei întrebări pe care clipul le amestecă într-una singură: ce a decis efectiv Curtea (sfera unei interdicții, nu o pedeapsă), cine dă pedeapsa (instanța națională, pe fapte concrete) și dacă limita dintre combaterea propagandei și cenzură este bine trasată (o dezbatere legitimă, care nu are nevoie de exagerare ca să fie importantă).