Lucrează ONG-urile din România pe întuneric ca să ascundă bani?

Demontare

Postarea nu face nicio acuzație verificabilă. Este o ghicitoare, "de ce nu se aprinde lumina în cămara ONG-urilor", lipită de eticheta #romaniavanduta. Metafora sugerează întuneric, o cămară plină cu ceva ascuns, bani și stăpâni străini. Puterea ei stă tocmai în faptul că nu spune nimic concret: nu numește nicio organizație, nicio sumă, nicio faptă, așa că fiecare privitor completează golul cu bănuiala lui. Aici se ascunde trucul. Este adevărat și e sănătos să vrei transparență despre cine finanțează viața civică. Dezbaterea e reală: un proiect care obligă ONG-urile să își facă publice sursele de finanțare a fost adoptat de Senat în 2026 și merge la Camera Deputaților. Dar de la "vreau conturile la vedere" până la "toate ONG-urile lucrează pe întuneric și vând țara" este un salt care nu se susține. "Cămara" despre care se vorbește este de fapt un registru public: în ianuarie 2024 erau 127.053 de ONG-uri active, dintre care peste 42.000 social-caritabile, cu venituri de circa 1,51% din PIB, iar organizațiile raportează lunar, trimestrial și anual la ANAF. A pune sub aceeași umbrelă un hospice, un adăpost de animale, o asociație de pacienți și o bancă de alimente, ca și cum ar fi un singur bloc conspirativ, este o generalizare pripită și o vină prin asociere. Tehnica se numește insinuare: acuzația nu e rostită, ca să nu poată fi verificată, dar frica pe care o lasă în urmă face treaba. Un mod mai curat de a gândi: dacă o anumită organizație te îngrijorează, caut-o pe nume în Registrul ONG, uită-te la raportările ei financiare și judec-o pe ea, cu dovezi. Așa obții răspundere adevărată. O ghicitoare care aprinde suspiciunea asupra tuturor, dar nu arată nimic la nimeni, îți ia exact instrumentul de care ai nevoie ca să afli adevărul.