Au pierdut partidele vechi dreptul de a acuza AUR că se opune dezvoltării?

Autor TikTok: @partidul_aur_oficial

Publicat pe TikTok: 09.09.2026, 12:01:23

Detectat de MONARH AI: 09.09.2026, 13:51:38

Publicat de MONARH AI: 10.09.2026, 14:50:03

Caption original

După decenii în care PSD, PNL, USR și UDMR au închis fabrici, au îngropat companii românești și au înstrăinat active ale statului, nu au legitimitatea să acuze AUR că se opune dezvoltării țării. AUR nu se opune dezvoltării și nici investițiilor. AUR se opune vânzării netransparente, pe repede înainte, a companiilor profitabile și a activelor strategice ale țării. Bogățiile României trebuie să producă, înainte de toate, în beneficiul românilor, nu să fie înstrăinate pentru a servi intereselor altora.

▶ Vezi videoul pe TikTok

Demontare

Răspunsul scurt este că afirmația e înșelătoare: pune la un loc un fapt istoric real cu o eroare de calendar și cu o mutare retorică de deviere. Este adevărat, și e bine documentat, că după 1990 România a trecut printr-un val de privatizări dintre care multe au fost păguboase. Combinate ca Sidex Galați au ajuns la firme străine la pachet cu datorii uriașe, Petrom a fost vândut către OMV în 2004, sute de mii de locuri de muncă au dispărut și zeci de fabrici s-au închis. Sentimentul că avuția țării a fost risipită are un temei real, iar a cere transparență la orice vânzare de active publice este o poziție legitimă. Problema apare la cine și când. Cele mai mari privatizări s-au făcut în anii '90 și la începutul anilor 2000, în bună parte sub guvernarea PSD (guvernul Năstase, 2000-2004). USR a fost înființat abia în 2016, deci nu avea cum să guverneze în deceniile în care s-au semnat acele vânzări. A-l așeza pe USR în aceeași listă cu partide care chiar erau la putere atunci este un anacronism. Mai mult, chiar PSD, prin Sorin Grindeanu, propune acum o lege care să interzică privatizările, semn că nici măcar cele patru partide nu sunt un bloc uniform pe această temă. Hopul de rațiune este propoziția „voi ați distrus, deci nu aveți dreptul să ne acuzați”. Este un tu quoque, adică o deviere: chiar dacă adversarii au greșit în trecut, asta nu răspunde la întrebarea dacă pozițiile de azi ale AUR blochează sau nu proiecte concrete. Vina unora nu dovedește nevinovăția altora, iar trecutul unui critic nu face automat falsă critica lui. Un mod mai curat de a judeca: iei fiecare tranzacție în parte și te uiți la preț, la transparență și la interesul public, indiferent ce partid a semnat-o, și te uiți separat la voturile și amendamentele AUR pe cazul de față, ca să vezi dacă chiar apără interesul național sau doar blochează. Așa premisa corectă, că avuția țării merită protejată, rămâne întreagă, iar concluzia se sprijină pe fapte, nu pe cine pe cine a acuzat primul.