Ajung banii europenilor pentru dronele Ucrainei la cazinou?

Demontare

Cazul din clip este real și revoltător pe bună dreptate. Biroul de Stat pentru Investigații al Ucrainei (DBR) a finalizat ancheta împotriva șefului unei subunități de depozit dintr-o unitate militară din regiunea Odesa, responsabil de evidența dronelor de recunoaștere și a echipamentelor anti-dronă. Omul a amanetat și a vândut sub preț o parte din aparatură, și-a luat un Lexus de circa 27.000 de dolari și a pierdut bani la jocuri de noroc. Prejudiciul depășește 6,2 milioane de grivne, iar acuzațiile sunt furt de bunuri militare în timp de război, delapidare și spălare de bani, cu risc de până la 15 ani. Furia că cineva fură echipament de care soldații de pe front au disperată nevoie este perfect îndreptățită. Aici se opresc însă faptele și începe manipularea. Prima problemă: comunicatul oficial vorbește despre proprietate militară a statului ucrainean, nu despre 'banii europenilor'. Legătura cu fondurile UE nu există în nicio sursă primară, este lipită de narațiune ca să transforme un furt local în argument că sprijinul pentru Ucraina trebuie tăiat. A doua, și cea decisivă: de la un singur om prins, clipul sare la 'nimeni nu mai verifică nimic' și 'statul este o cauză pierdută'. Este o generalizare pripită, iar exemplul ales o contrazice singur. Dacă nimeni n-ar verifica nimic, nu ar exista dosar, rechizitoriu și proces. Faptul că acest om ajunge în fața instanței arată că mecanismul de control a funcționat, exact ca atunci când în România este prins un funcționar care fură. Merită observat și cine împinge cel mai tare povestea în forma asta: preluările vin masiv din presa de stat rusă (Rossiyskaya Gazeta, agenția guvernamentală, RIA Novosti), interesată să folosească fiecare caz de corupție ca dovadă că nu are rost să sprijinim Ucraina. Un mod mai curat de a gândi: un caz de furt prins și trimis în judecată este o știre despre un infractor și despre un sistem care îl prinde, nu o dovadă că un stat întreg, sau banii europeni, sunt pierduți.