A distrus pactul verde locurile de muncă din Gorj și Mangalia?

Demontare

Să spunem clar de la început: cifrele sunt corecte și oamenii din spatele lor pierd real ceva. La CE Oltenia mii de angajați au fost sau pot fi concediați în 2026, iar la Șantierul Naval Mangalia lichidatorul disponibilizează peste 1.000 de oameni în două valuri, în iunie și iulie. Este adevărat și că România, Polonia și Italia au cerut la nivel european mai multă flexibilitate pe regulile de carbon, iar ETS2 a fost amânat cu un an, până în 2028. Până aici, mesajul stă pe fapte verificabile. Problema apare când cele două drame sunt legate cu forța de aceeași cauză. La CE Oltenia legătura cu decarbonizarea chiar există: se închid unități pe cărbune la Rovinari și Turceni și mine ca Jilț Nord și Roșiuța. La Mangalia povestea este cu totul alta: șantierul a intrat în insolvență după ce grupul olandez Damen s-a retras, iar acum se caută un investitor strategic (se vehiculează Rheinmetall și MSC). Este un colaps industrial privat, legat de un investitor plecat și de lipsa comenzilor, care nu are nimic de-a face cu pactul verde. Aici este tehnica: cauza falsă comună, adică lipirea a două probleme cu origini diferite ca să pară că un singur vinovat le explică pe toate. Când auziți două nenorociri numărate una după alta și puse pe seama aceluiași dușman, întrebați-vă simplu: au chiar aceeași cauză? La Mangalia răspunsul este nu, iar asta arată că soluția reală diferă de la caz la caz. Oltenia are nevoie de un calendar corect și de sprijin pentru tranziție, Mangalia are nevoie de un cumpărător și de comenzi. Amestecarea lor nu ajută niciunul dintre cei disponibilizați, doar întărește un slogan.