Sunt ilegale perchezițiile făcute în lipsa proprietarului și după doi ani?

Autor TikTok: @emanuelmihalache92

Publicat pe TikTok: 21.09.2026, 14:47:38

Detectat de MONARH AI: 21.09.2026, 15:16:28

Publicat de MONARH AI: 21.09.2026, 19:02:53

Caption original

▶ Vezi videoul pe TikTok

Demontare

Nu, perchezițiile făcute luni, 21 septembrie 2026, nu sunt ilegale nici pentru că ar fi avut loc fără proprietar, nici pentru că vizează fapte vechi. Călin Georgescu a fost oprit în trafic dimineața și dus acasă, la Mogoșoaia, exact ca să fie prezent la percheziții, care au durat aproape nouă ore. Premisa care susține tot textul de pe ecran descrie o situație care nu s-a întâmplat.

Nemulțumirea de fond merită luată în serios. Justiția română a produs dosare care s-au prăbușit, calendarul unei acțiuni penale împotriva unei figuri politice în plină criză de guvern ridică întrebări firești, iar întrebarea „de ce abia acum, pentru fapte din 2021?” este legitimă. La fel de legitim este să ceri DIICOT rezultate pe droguri și pe traficul de persoane.

Faptele verificabile arată însă altceva decât sugerează textul. DIICOT a pus în aplicare cinci mandate de percheziție domiciliară în București, Mogoșoaia, Ciolpani și Buftea, într-un dosar de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. Prejudiciul depășește 1,1 milioane de euro, iar victima este o persoană identificată, convinsă că poate obține o finanțare de 6 milioane de euro și determinată să transfere peste un milion drept garanție. Faptele încep în septembrie 2021, iar urmărirea penală pentru astfel de infracțiuni nu se stinge după doi ani: limita este termenul de prescripție, nu vechimea sesizării. Cât despre „o sumă de bani”, înșelăciunea este infracțiune în Codul penal și se pedepsește cu închisoarea, iar forma cu consecințe deosebit de grave o agravează. Și, chiar dacă proprietarul ar fi lipsit, art. 159 din Codul de procedură penală prevede explicit cum se procedează: percheziția se face în prezența unui martor asistent sau a unui reprezentant.

Aici e hopul de rațiune. Se pleacă de la o neîncredere reală în instituții și se ajunge la concluzia că actul procedural e nelegal, pe baza a două afirmații care pică amândouă, una faptică și una juridică. Urmează echivalența falsă: „dacă ar fi așa, tot Parlamentul ar fi arestat”. Faptul că și alții ar trebui cercetați nu face din această anchetă un abuz, ci întărește cererea ca ancheta să se aplice tuturor. La fel funcționează și trimiterea la „jocurile serviciilor”, o explicație care nu se sprijină pe niciun document public și care mută discuția de la probe la intenții.

Dacă vrei să verifici singur dacă acest dosar e solid sau fabricat, uită-te la ce se poate verifica: ce spune comunicatul DIICOT, dacă există denunțător și victimă identificată, dacă banii au circuit documentat, ce decide judecătorul de drepturi și libertăți asupra măsurilor preventive și cum rezistă dosarul la primul termen. Prezumția de nevinovăție rămâne întreagă până la o hotărâre definitivă, iar asta e un standard mult mai puternic decât o acuzație de ilegalitate care se rupe la prima citire a legii.