Imnul „Deșteaptă-te, române” aparține suveraniștilor?

Demontare

Da, totul din acest text este corect. Imnul „Deșteaptă-te, române!" chiar s-a născut în Revoluția de la 1848, pe versurile lui Andrei Mureșanu, publicate ca poezia „Un răsunet" la 21 iunie 1848. A fost cântat prima dată în public pe 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, exact ziua de calendar în care a fost postat clipul. Din 24 ianuarie 1990 este imnul de stat al României. Emoția pe care o simți la primele acorduri este întemeiată și o împărtășesc românii de orice orientare.

Aici nu vei găsi o afirmație falsă. Merită totuși să observi altceva: cine spune aceste lucruri adevărate și de ce tocmai acum. Pagina se numește „SOS.ro Giurgiu" și încheie mesajul cu #sosromania #SOSGiurgiu #suveranitate. SOS România este partidul condus de Diana Șoșoacă. Imnul aparține tuturor românilor. Când o pagină de partid îl împachetează într-un text impecabil despre demnitate și unitate, afecțiunea firească pe care o simți pentru imn se scurge, discret, către marca politică din colț. Aceasta este tehnica: haloul unui simbol național transferat asupra unui brand.

Saltul e ușor de văzut odată numit. Premisa „un popor care își respectă imnul își respectă istoria" este adevărată și te privește pe tine, ca român. Concluzia sugerată de hashtaguri, „deci ține cu SOS, cu suveraniștii", nu decurge de acolo. Respectul pentru imn nu este proprietatea niciunui partid. Poți iubi „Deșteaptă-te, române!" fără să datorezi ceva unei formațiuni care își pune numele lângă el.

Testul pe care ți-l poți face oricând: dacă un mesaj adevărat și emoționant se termină cu sigla unui grup, întreabă-te ce anume ți se cere să simți față de acel grup, apoi separă simbolul de siglă. Simbolul rămâne al tău.