E criza energetică un scenariu regizat ca să plătim nota?

Demontare

Da, criza este reală și povara chiar cade pe oamenii obișnuiți. Guvernul a declarat stare de alertă energetică pe august, Dunărea are cel mai mic debit din ultimii 40 de ani, inflația este cea mai mare din UE și statul se împrumută masiv. Neîncrederea când ți se spune „strânge cureaua” este legitimă, iar dreptul de a pune întrebări este al tău, nu al nimănui altcuiva. Aici se oprește însă logica postării. Ea ia un tipar emoțional pe care îl recunoaștem cu toții, criză, austeritate, notă de plată, și îl prezintă ca dovadă că totul ar fi „un scenariu” regizat dinainte. Problema este că a recunoaște un tipar nu dovedește o intenție. Postarea nu numește niciun vinovat, nicio decizie, niciun document, doar sugerează și te lasă pe tine să umpli golul cu cea mai întunecată variantă. Seceta care a secat Dunărea se măsoară în metri cubi pe secundă, oprirea unui reactor și importul de curent de la vecini se anunță oficial, iar aceste fapte au cauze fizice, verificabile. Cea mai abilă mișcare este ultima frază: „dacă pui întrebări, ești etichetat conspiraționist”. Aceasta este o capcană care închide discuția, fiindcă transformă orice răspuns, oricât de bine documentat, în „încă o dovadă” că se ascunde ceva. O afirmație construită astfel încât nimic să nu o poată contrazice nu este un adevăr curajos, este o afirmație imposibil de verificat. Iată raționamentul curat: întrebările reale au răspunsuri pe care le poți controla. Cine a decis reducerea consumului și de ce, cât ne costă importul de energie, cine câștigă din el, de ce nu s-a investit din timp în rețea. Cine pune aceste întrebări este un cetățean informat, nu un „conspiraționist”. Trucul nu stă în faptul că ai întrebări, ci în saltul care ți se strecoară: de la „am întrebări legitime” la „deci totul e regizat și niciun răspuns nu e de încredere”. Prima parte te ține treaz. A doua te închide într-o buclă din care nu mai poți verifica nimic.