Poate statul să pună proprietate pe apa care e de la Dumnezeu?

Demontare

Să începem cu ce e adevărat, pentru că e important. Apa chiar este esențială și chiar este un bun comun. Constituția României garantează că apele de interes public sunt proprietate publică, adică ale tuturor, iar accesul la apă e recunoscut ca drept al omului. Grija că apa se scumpește este reală și legitimă, mai ales când toate costurile cresc. Până aici, clipul stă pe o intuiție corectă.

Apoi apar lucrurile care nu se potrivesc. Articolul invocat este greșit: articolul 36 din Constituție reglementează dreptul de vot, iar bogățiile subsolului și apele de interes public sunt la articolul 136, alineatul (3). Cifra 'avem 60% din apa Uniunii Europene' amestecă izvoarele minerale cu apa totală. Pe resursa reală, România stă la circa 2.000 de metri cubi de apă pe locuitor pe an, sub media UE de aproape 4.500 și aproape de pragul de stres hidric. Iar legea de care se leagă tot clipul, mecanismul economic al apei propus de Ministerul Mediului, este un jalon din PNRR care taxează apa brută folosită de industrie și de producătorii de energie, cu banii direcționați spre diguri și protecție împotriva inundațiilor. Ministra a declarat public că măsura nu majorează factura la apă a populației.

Aici este hopul de rațiune. De la premisa legitimă 'apa e a poporului și un drept fundamental' se sare la concluzia 'deci nu plătești apa, iar ministra îți atacă viața'. Saltul confundă resursa cu serviciul. Apa din natură chiar e a tuturor, dar captarea, tratarea, aducerea ei la robinet și întreținerea rețelei costă bani. Un drept la apă înseamnă că nimeni nu te lasă fără acces, nu că infrastructura devine gratuită. Tehnica se numește conflație, dublată de omisiune de context (legea vizează apa brută pe industrie, nu factura ta) și de atac la persoană împotriva ministrului. Ambalajul OTV și tonul apocaliptic sunt exact partea care îți cere să simți, nu să verifici.

Raționamentul curat este chiar mai puternic pentru cetățean: dacă apa e a poporului, tu ai tot dreptul să întrebi și să ceri dovezi că banii strânși din taxarea apei brute ajung efectiv în baraje și diguri. Asta te apără. Refuzul de a plăti serviciul care îți aduce apa în casă nu te apără de nimic.